Teoretic, sistemele de ajutor social bine dezvoltate din UE, posibile prin fiscalitate ridicată, ar trebui să facă Europa mai rezistentă; numai că taxarea excesivă va afecta dezvoltarea în timpul creşterilor ciclice şi exacerbează inflatia... Spaţiul comunitar este caracterizat de tendinţa către sporirea fondurilor pentru autorităţile locale şi regionale, în timp ce securitatea socială înregistrează o scădere vizibilă în privinţa resurselor alocate.
Iată cum stăteau lucrurile în 2007: circa 59% din taxa agregată pe venituri în UE-27 (inclusiv contribuţiile sociale) a fost încasată de către guvernul federal sau central, aproximativ 29% din veniturile acumulate - la fondurile de asigurări sociale şi în jur de 11% - în favoarea administraţiei publice locale. Mai puţin de 1% din veniturile fiscale s-a direcţionat către instituţiile Uniunii Europene.
Există diferenţe considerabile în structură de la un stat membru la altul; de exemplu, unele state membre sunt federale sau acordă regiunilor un foarte mare grad de autonomie fiscală (Belgia, Germania, Austria, Spania). În Marea Britanie şi Malta, sistemul de asigurări sociale nu este separat de guvernul central din punctul de vedere contabil, în timp ce în Danemarca cheltuielile de securitate socială sunt finanţate prin impozitare generală.
Potrivit Raportului CE „Tendinţe de impozitare în Uniunea Europeană”, (Collection: „Statistical books”, Luxembourg 2009), cota de venituri sub-federale variază de la mai puţin de 1% la aproape o treime din total. Suedia, Germania, Spania şi Belgia în special, prezintă rate crescute ale taxelor primite de la autorităţile non-centrale. La cealaltă extremă, acest procent este de doar aproximativ 1% în Grecia şi Cipru, în timp ce în Malta guvernul local nu primeşte nici un impozit direct.
În ceea ce priveşte ponderea veniturilor acumulate la fondurile de asigurări sociale, cele mai ridicate valori din UE sunt raportate de către Franţa şi Slovacia.
Suma primită în cele din urmă este un indicator cât se poate de imperfect al autonomiei fiscale, deoarece unui anumit guvern i se pot atribui surse de venit asupra cărora are capacităţi reduse de creştere sau scădere.
În mai multe state membre ale UE descentralizarea a fost o caracteristică importantă de mai mulţi ani. În consecinţă datele arată că o parte din totalul veniturilor fiscale acumulate de stat şi administraţiile publice locale au crescut treptat.
În schimb, fondurile de asigurări sociale, posibil ca urmare a reformelor sistemului de pensii sau a eforturilor depuse pentru transferul încărcării fiscale, au scăzut ca proporţie.
