Este puţin probabil ca lucrurile să stea acătării atunci când treaba bodyguardului sau a femeii de serviciu este făcută de managerul companiei. Situaţia nu-i mai brează nici când probleme sensibile de management, public relations ş.a. sunt rezolvate de cei doi.Un comunicat de presă provenit de la o firmă care ia o anumită poziţie în legătură cu o situaţie anume este un lucru cât se poate de serios. Dealminteri elaborarea formei şi conţinutului oricărui mesaj al unei organizaţii trebuie să revină persoanelor super-calificate. În general, pe acest teren îşi dispută întâietatea mai multe categorii de specialişti: sociologii, psihologii, jurnaliştii (literaţii), economiştii şi juriştii. La casele mari, pretenţiile sunt pe măsură.
Practica, însă, îşi are originalităţile ei. În presa economică centrală, apărută zilele trecute, a fost publicat un (lung) punct de vedere al unei mari companii naţionale. Cel puţin din perspectiva limbii (române), sesizăm unele elemente criticabile. Textul bolovănos în general reflectă o imagine defavorabilă despre emitent, dar deformează şi mesajul, impactul scontat fiind de-a dreptul în primejdia de a nu se realiza.
În ce priveşte materialul în cauză, acesta debutează cu o frază plictisitor de întinsă (54 cuvinte) şi cu o supărătoare repetiţie: “Referitor la […], referitoare la […], conducerea SN […] face următoarele precizări…”
Apoi lectorul este lovit în moalele capului cu leuca pleonasmului ”infracţiuni penale”. Nu trebuie neapărat să fii doctor în ştiinţe juridice ca să ştii că orice infracţiune ţine de sfera penalului. În acest context absolut oficial, plin de gravitate, alăturarea încriminată lezează organele auditive şi vizuale mult mai tare decât nevinovata ”babă bătrână”.
Mai constatăm utilizarea incorectă (de 11 ori) a grupării de iniţiale CEC. Evident, instituţia noastră tradiţională de natură bancară este CEC-ul, însă comunicatul îi atribuie forţat (CECului) o altă semnificaţie, cea de instrument de plată. Or, instrumentele de plată respective sunt cecuri (cec, la singular), şi nu CEC-uri.
Deşi este redat şi un citat din Normele Băncii Naţionale, nici acesta nu este fidel preluat, în loc de cecuri apărând CEC-uri. Asta duce cu gândul că nu mai este vorba de scăpare ori necunoaştere, ci, poate, de reavoinţă.
Dealtfel, aşa cum îi şade bine normei scrise în general, în toată legislaţia care guvernează problematica bancară putem constata că expresiile în cauză sunt corect utilizate.
